Mesaj
cu prilejul sfinţirii Bisericii Cotroceni



          La 330 de ani de la punerea pietrei de temelie a ctitoriei cantacuzine (1679-1681), reconstrucţia integrală a bisericii de la Cotroceni reprezintă un act de reparaţie morală şi de demnitate istorică. Cinstim astfel memoria domnitorului Şerban Cantacuzino şi a familiei sale, ale căror oseminte au fost reînhumate la Cotroceni în 2004. Este o datorie de onoare să cunoaştem şi să facem cunoscut patrimoniul cultural pe care îl avem moştenire din timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, care a deschis o întreagă epocă de înflorire culturală a Ţării Româneşti. Biserica pe care a ctitorit-o a devenit martoră a istoriei petrecute în spaţiul Cotrocenilor, reşedinţă domnească şi apoi regală.
          În timpul regimului comunist, care a demolat atâtea lăcaşuri şi clădiri de patrimoniu, biserica de la Cotroceni a căzut şi ea victimă. Refacerea sa completă în 2009 reprezintă, prin urmare, un act de recuperare simbolică. Desigur, o biserică reconstruită poate restitui doar parţial memoria celei definitiv dispărute. A o reconstrui astăzi este însă împlinirea unei datorii faţă de rostul său în ansamblul de la Cotroceni şi totodată faţă de semnificaţia sa istorică şi culturală. Astfel, spaţiul care până anii trecuţi păstra doar conturul vechilor fundaţii, va respira din nou aerul de nobleţe şi profundă spiritualitate care i-a însufleţit pe ctitorii aşezământului din veacul al XVII-lea.